| 1.
|
BUIMĂC'IRE, buimăciri, s.f. Faptul de a ( se) buimăci; buimăceală. - V. buimăci. Sursă
: DEX'98
( 5557)
- valeriu |
| |
| 2.
|
Buimăcire ≠ dezmeticire
Sursă
: Antonime
(69760)
- siveco |
| |
| 3.
|
BUIMĂC'IRE s. 1. năucire, zăpăcire. (~ cuiva.) 2. v. buimăceală. Sursă
: Sinonime
( 175043)
- siveco |
| |
| 4.
|
buimăc'ire s. f., g.-d. art. buimăc'irii; pl, buimăc'iri
Sursă
: DOR
(228633)
- siveco |
| |
|
|